Poezie eminesciana · Romantism · Romantism

Luceafarul · comentariu BAC Romana

de Mihai Eminescu (1883)

Cautari frecvente: luceafarul comentariu, eminescu, conditia geniului, poem filozofic, romantism

Tema operei

Conditia geniului in lume, vazut ca fiinta superioara, izolata, incapabila de fericire alaturi de muritori.

Viziunea despre lume / viziunea despre arta

Poemul exprima drama geniului izolat intre cer si pamant, incapabil de implinire alaturi de muritori.

Teza pentru subiectul al III-lea

Luceafarul (1883) este capodopera lirica a lui Mihai Eminescu, sinteza a romantismului eminescian, poem filozofic ce ilustreaza conditia geniului.

Rezumat si elemente cheie

Poemul, alcatuit din 98 de strofe, reia motivul folcloric al iubirii dintre o fata de imparat si un astru, dar il transforma in alegorie a dramei geniului. Cele patru tablouri urmaresc, in ordine, iubirea dintre fata de imparat si Luceafar (cu cele doua invocatii si intrupari), idila pamanteasca dintre Catalin si Catalina, zborul lui Hyperion spre Demiurg si, in final, idila din codru, privita de sus de Luceafarul care isi accepta conditia.

Personaje principale

• Luceafărul (personaj simbolic) · Fiinta cereasca iubita de Catalina; simbol al geniului si al absolutului.
• Cătălina (personaj secundar) · Fata de imparat care il cheama pe Luceafarul si tanjeste dupa iubire.
• Cătălin (personaj secundar) · Pajul, „copil de casă” la palat, care o castiga pe Catalina, reprezentand viata pamanteasca.

Detalii personaje →

Citate reprezentative

Cobori în jos, luceafăr blând, / Alunecând pe-o rază, / Pătrunde-n casă și în gând / Și viața-mi luminează!

Chemarea fetei de imparat (tabloul I).

Flashcarduri (mostre)